Acasă · Cererea cu valoare redusă · După ce câștigi
O hotărâre nu îți pune banii în cont. E hârtia care îți dă dreptul să ceri unui executor judecătoresc să îi ia. Partea asta ține mai mult decât procesul și costă mai mult decât taxa de timbru.
Hotărârea din procedura cu valoare redusă este executorie de drept — art. 1031 alin. (3) CPC. Nu aștepți să rămână definitivă și nu ai nevoie de nicio ștampilă suplimentară.
Te duci cu ea la un executor judecătoresc, depui cerere de executare silită, iar executorul cere instanței încuviințarea. De acolo încolo el face treaba: poprire pe conturi și pe salariu, urmărirea bunurilor.
Dacă ai citit undeva că trebuie să mergi întâi la instanță ca să îți „învestească" hotărârea, textul e vechi. Procedura separată a fost desființată. Formula executorie a rămas în lege, dar ca element obligatoriu al încheierii de încuviințare a executării, pusă acolo de Legea nr. 138/2014. Tu nu depui nimic pentru ea și nu plătești nimic separat.
Încheierea prin care instanța admite încuviințarea nu se atacă deloc; se poate discuta doar în cadrul unei contestații la executare. Dacă instanța respinge, numai creditorul poate face apel, în 15 zile de la comunicare.
E cea mai eficientă formă pentru o datorie în bani. Se poprește ce îi datorează altcineva debitorului: salariul de la angajator, soldul din bancă, chiria de la un locatar (art. 781 și urm.).
Pe venituri din muncă, limitele sunt la art. 729 CPC și sunt stricte:
Există și o protecție de jos: dacă venitul lunar net e mai mic decât salariul minim net pe economie, se poate urmări numai partea care depășește jumătate din acel salariu minim net (art. 729 alin. (3)). Adică un om care câștigă foarte puțin e, practic, neexecutabil pe salariu.
De aici iese și cel mai neplăcut adevăr al capitolului: dacă debitorul nu are venituri declarate, nu are conturi și nu are bunuri pe numele lui, hotărârea rămâne o hotărâre.
Tu avansezi, el suportă. Cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt în sarcina debitorului urmărit (art. 670 alin. (2)), dar partea care cere un act îl avansează, iar pentru actele făcute din oficiu avansează creditorul. Intră aici taxele de timbru, onorariul executorului, onorariul avocatului dacă ai unul, expertize, publicitate, transport.
Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în 3 ani — art. 706 CPC — și în 10 ani pentru titlurile privind drepturi reale. Termenul curge de la data la care hotărârea a rămas definitivă. Ca și prescripția dreptului material, nu se aplică din oficiu: trebuie invocată (art. 707). Dar nu conta pe asta.
Are la dispoziție contestația la executare, art. 711 și următoarele. Termenul obișnuit e de 15 zile, calculat diferit după ce anume contestă — data la care a luat cunoștință de act, data primirii somației sau a încheierii, data la care a aflat de poprire. Se judecă la instanța de executare. Contestația nu suspendă executarea prin ea însăși.
Ce nu facem: nu depunem cereri la executor, nu recomandăm executori și nu estimăm onorarii. Onorariile executorilor sunt plafonate prin ordin al ministrului justiției și se cer direct la birou, înainte de a semna ceva.