Acasă · Situații · Garanția de la închiriere
Una sau două chirii, ținute „pentru stricăciuni" pe care nimeni nu le-a constatat împreună cu tine. E o sumă mică pentru o instanță și mare pentru un om, și e exact tipul de cerere pentru care procedura scurtă a fost făcută.
Garanția e o sumă pe care el o deține cu un titlu anume, nu un avans din chirie. Dacă motivul reținerii a dispărut sau nu a existat, ți se cuvine înapoi, și se cere pe cererea cu valoare redusă.
Dacă garanția e sub 2.000 de lei — cazul obișnuit — taxa de timbru e de 50 de lei. Merită și pentru o mie.
Aici stă tot cazul. Tu dovedești două lucruri simple: că ai plătit garanția și că ai predat imobilul. El trebuie să dovedească de ce o reține. Nu e suficient să afirme că erau stricăciuni; trebuie să arate care, când au fost constatate și cât au costat.
De la data la care garanția trebuia restituită. Dacă în contract scrie un termen — „în 30 de zile de la predarea imobilului" — de la expirarea lui. Dacă nu scrie nimic, de la predare. Vezi prescripția pentru ce întrerupe termenul; un mesaj în care el promite că ți-o trimite „săptămâna viitoare" e recunoaștere și pornește un termen nou.
Trimite-i o cerere scrisă, cu termen. Nu e obligatorie pentru procedura cu valoare redusă — spre deosebire de ordonanța de plată, unde somația e obligatorie — dar face două lucruri utile: uneori rezolvă, iar dacă nu rezolvă, arată instanței că ai încercat. Păstrează dovada trimiterii.
La judecătoria în circumscripția căreia domiciliază proprietarul. Caută-i localitatea în directorul de instanțe. Taxa se plătește la primăria ta, nu la instanță și nu la primăria lui.